Pacea ţărănească din Glăjărie
În mai multe localităţi rurale din zonă a domnit, în continuare, teama de atacul „părţii adverse”. Maghiarii credeau că vor fi atacaţi de români, iar românii de maghiari.
În Valea Gurghiului există un singur sat unguresc, Glăjărie.
La 20 martie, cursa de autobuz din Reghin a fost oprită de sătenii români din Caşva, iar călătorii maghiari, înspăimântaţi, au fost coborâţi din autobuz (printre care şi doctoriţa foarte apreciată din Glăjărie, dr. Jolán Ballok), fiind aliniaţi la marginea şanţului...
Bărbaţii din Caşva, bine „capsaţi”, s-au urcat în autobuz, au făcut cale întoarsă şi înarmaţi fiind cu „tradiţionalele unelte de muncă”, s-au dus la luptă la Tîrgu-Mureş.
Bărbaţii din Glăjărie, conform obiceiului locului, erau plecaţi la lucru la sute de kilometri distanţă.
Aflând despre prăpădul din Tîrgu-Mureş şi despre incidentul din Caşva, au revenit acasă, dând crezare zvonurilor despre atacul iminent al hodăcenilor, care, după „isprava” din Tîrgu-Mureş, ar dori să se răfuiască cu maghiarii din satul vecin. Dorind să preîntâmpine atacul prin surprindere a hodăcenilor, bărbaţii din Glăjărie au organizat o poteră care a făcut rondul de noapte pe creasta muntelui care desparte cele două localităţi.
Hodăcenii, la rândul lor, de spaima atacului inopinat, aşteptat de la Glăjărie, au organizat şi ei o altă poteră, cu aceeaşi menire.
După vreo trei nopţi de veghe, cele două potere s-au întâlnit pe creastă şi s-au lămurit reciproc: nimeni nu a dorit să atace vecinii, dar, din păcate, au dat crezare unor zvonuri false. După care, au bătut palma şi, în sfârşit, sau dus în linişte la culcare.
Pacea a fost restabilită fără intervenţia politicienilor, poliţiei şi altor pescuitori în ape tulburi.