Stimate Domnule Ion Mânzatu

 

Am citit cu stupoare gravele acuzaţii pe care mi le aduceţi în nr. 3 din 5-11 septembrie 1990 al ziarului „Viitorul Românesc”, cu atât mai mult cu cât „opiniile publicate, nu e nevoie să o mai spunem, au girul funcţiei înalte pe care a avut-o autorul lor, în cercetarea evenimentelor de la Tîrgu-Mureş”. Am citat din nota redacţiei.

La întrebarea „Aţi putea preciza cine sunt cei care au incitat?”, răspundeţi cu nonşalanţă în felul următor:

„Incitatori au existat şi în sânul populaţiei locale, cum a fost unul pe nume Kincses, incitatori au existat şi la Budapesta, care transmiteau prin radio mesaje preluate de postul de radio maghiar din Tîrgu-Mureş etc.”

Am studiat şi raportul pe care l-aţi întocmit, numele meu complet (Kincses Előd) este pomenit de trei ori, dar nu sunt menţionat nicăieri drept incitator.

Noile afirmaţii sunt explicate de dvs. prin „documente care mi-au parvenit ulterior”, provenite de la „oameni cu autoritate, unii cu haine militare, unii reprezentând autoritatea poliţiei, alţii autoritatea judecătorească sau Procuratura, alţii, instituţii din zonă”.

Din capul locului declar: nu există nici un document care să ateste activitatea mea de incitare, deci pur şi simplu nu spuneţi adevărul.

Nu pot să nu amintesc o situaţie anterioară când la fel aţi reconsiderat public opiniile iniţial exprimate de dvs.

Am în vedere faptul că, la revenirea dvs. din S.U.A., aţi avut, în şedinţa din 21 martie 1990 a CPUN, cuvinte de laudă la adresa activităţii din S.U.A. a domnului episcop, arătând că pastorul László Tőkés, primit de preşedintele G. Bush, a avut o poziţie corectă, nu cea care s-a dat în presa internaţională, că el a susţinut măsurile pe care le preconizează CPUN

Atunci când domnul episcop Tőkés (preşedintele de onoare al UDMR), la rândul său, a revenit în Capitală, dvs. aţi oferit alianţa electorală a Partidului Republican (al cărui preşedinte sunteţi), cu UDMR Aţi afirmat că cunoaşteţi foarte bine problematica Ardealului (spre deosebire de regăţeni), deoarece mama dvs. este Margit Sipos din Bobîlna.

După ce alianţa nu s-a realizat, peste câteva zile Sipos l-aţi şi atacat foarte vehement, printr-o emisiune electorală televizată, pe domnul episcop László Tőkés şi aţi încheiat alianţa electorală cu formaţiunea politică cea mai „apropiată” de UDMR (recte cu PUNR, varianta politică a organizaţiei „culturale”, care este „Vatra Românească”).

Întotdeauna am susţinut că dvs., încheind această alianţă electorală, aţi devenit incompatibil pentru funcţia de preşedinte al Comisiei de cercetare a evenimentelor din Tîrgu-Mureş, dar degeaba.

Fireşte, adevărul despre evenimentele din Tîrgu-Mureş nu este nici cel „stabilit” de dvs., aliatul V.R., prin raportul respectiv, dar acolo măcar nu mă acuzaţi de incitare.

Este o acuzaţie foarte gravă, deoarece evenimentele din 20 martie s-au soldat cu 6 morţi (4 maghiari şi 2 români), ca şi Revoluţia din 21 decembrie, când la Tîrgu-Mureş tot şase morţi am avut (4 maghiari şi 2 români). Precizare ulterioară: în realitate, la 20 martie 1990 au murit 3 maghiari şi doi români.

Nu vă înspăimântă această coincidenţă tragică, lupta comună pentru înlăturarea ceauşiştilor, pentru democratizarea ţării a produs acelaşi rezultat letal ca şi lupta fratricidă, provocată de duşmanii democratizării ţării?!

Cuvintele mele adresate domnului preşedinte Iliescu la 26 mai 1990 sunt mai actuale ca oricând, deci le reproduc:

Rămân cu speranţa că dumneavoastră, ca preşedinte ales al tuturor cetăţenilor ţării, nu veţi tolera continuarea nelegiuirilor de la Tîrgu-Mureş, unde victimele pogromului sunt maltratate de anchetatori, condamnate pe nedrept, iar vinovaţii adevăraţi sunt glorificaţi.

Ori, „documentele” la care vă referiţi, potrivit spuselor dvs., provin tocmai de la cei care aveau obligaţia profesională de a preveni repetarea pogromului de la 19 martie (soldat şi cu pierderea vederii domnului scriitor Sütő András) şi de la cei care se îndeletnicesc cu măsluirea adevărului.

Presupun, nu aveţi cunoştinţă despre ordinul transmis la 20 martie a.c. de către fostul ministru de interne, gen. M. Chiţac, către comandantul Poliţiei judeţene Mureş, col. Gheorghe Gambra, privind separarea adecvată a grupurilor de demonstranţi şi pentru împiedicarea năvălirii ţăranilor români din zona Reghinului asupra populaţiei paşnice din Tîrgu-Mureş.

Ştiţi ce mi-a spus dl. Gambra, după declanşarea ostilităţilor de la Tîrgu-Mureş: „Ce să fac, n-am avut forţe suficiente.” ?!

Semnificativ, dl. colonel, după ce a acţionat atât de „perfect” la 19 şi 20 martie, a fost menţinut în funcţie (ca şi după Revoluţia soldată tot cu 6 victime), fiind promovat în Prefectura judeţului Mureş!

Osebit, subsemnatul, care nici măcar nu am fost prezent la Tîrgu-Mureş între orele 19,00 la 19 martie şi 16,00 la 20 martie, sunt denumit de dvs. incitator!

Ştiţi ce activitate de incitare am avut în ziua de 20 martie, înainte de masă?

Am liniştit populaţia din Odorheiul Secuiesc, care vroia să sară în apărarea maghiarilor maltrataţi de ţăranii români, special aduşi la Tîrgu-Mureş, în ziua precedentă!

Vă daţi seama ce nenorocire ieşea, dacă eram incitator cum vă permiteţi să susţineţi dvs.!

Fără a intra în amănunte, pot afirma că nici emisiunea de limbă maghiară a postului de radio din Tîrgu-Mureş nu a incitat, din contră, a solicitat disperat (în limba română) intervenţia armatei şi poliţiei, pentru salvarea integrităţii corporale a scriitorului András Sütő şi a celorlalţi captivi.

În încheiere, arăt că sunt dispus oricând să purtăm o discuţie deschisă, cu documente şi înregistrări video, despre tot ce s-a întâmplat la Tîrgu-Mureş. Nu am nimic de ascuns şi doresc ca telespectatorii români să afle, în sfârşit, adevărul despre Tîrgu-Mureş! Până când nu se va spune acest adevăr, nu voi putea trăi în siguranţă în oraşul meu natal, Tîrgu-Mureş.

18 septembrie 1990.

  Cu salutări cordiale,

KINCSES ELŐD, avocat,

Fost vicepreşedinte al FSN şi CPUN Mureş