Cu instigări – împotriva egalităţii în drepturi

 

Joi, în 25 ianuarie seara, ascultându-l pe Ion Iliescu, foarte mulţi au tresărit atunci când, până şi el a început să pomenească de separatism.

Expresia aceasta trezeşte în românii ardeleni coşmarul lozincii „Redaţi Ardealul Ungariei!”. Fireşte, toată lumea înţelege clar că, despre aşa ceva nici măcar nu poate fi vorba, însă această veche spaimă românească a exploatat-o cu dibăcie şi Ceauşescu, spre a-i asigura dictaturii sale baze de masă.

Privită sub unghi românesc, folosirea acestei expresii este deci, categoric neinspirată.

Dar nu este mai inspirată nici din punctul de vedere al maghiarilor sau germanilor din Transilvania, din România, deoarece forţele conservatoare, şovine, ceauşiste, o folosesc drept scut în lupta împotriva egalităţii în drepturi a naţionalităţilor.

Dacă, întâmplător, maghiarii sau germanii cer grădiniţă, şcoală sau universitate proprie, răspunsul vine prompt: acesta este separatism; noi vrem să muncim şi pe mai departe în aceeaşi frăţească, bună înţelegere ca până acum.

Această aşa numită „frăţească bună înţelegere” a dus la demolarea aproape completă a învăţământului naţionalităţilor. Până şi şcoli vechi, de mare prestigiu, ca Liceul „Josef Haltrich” din Sighişoara sau „Bolyai Farkas” din Tîrgu-Mureş au ajuns să aibă directori români.

Extremiştii români, însă, nu se mulţumesc cu diversionismul mai subtil al acuzelor de separatism: ei au trecut la instigaţia făţişă.

Tot la 25 ianuarie, (fără să se poată stabili nici până acum numele făptaşului) de la Poşta din Tîrgu-Mureş a fost difuzată în oraşele mai mari, locuite de români, următoarea telegramă:

„Fraţi români, colegi din Poştă şi Telecomunicaţii! Revoluţia care a învins, în loc să ne aducă libertate, este pe cale să ne aducă suferinţe morale. Nu vrem să se repete odiosul Dictat de la Viena şi instaurarea unei dictaturi de tip Hortist. În unităţile noastre şi altele din Tîrgu-Mureş, se procedează sistematic şi în mod abuziv la înlocuirea cadrelor de conducere la toate nivelurile cu unguri. Din şcoli au fost daţi afară şi brutalizaţi, scuipaţi, românii şi cadrele didactice române.

Solicităm să ne sprijiniţi să nu se introducă, aşa cum se prevede, limba maghiară ca limbă oficială în instituţii şi justiţie.

Suntem împotriva autonomiei locale, inclusiv a Transilvaniei. Noi vrem să fim uniţi cu ţara.

Rugăm manifestaţi-vă protestul Dvs. public şi susţineţi protestul nostru în oraşele Dvs., în presa locală şi centrală. Noi nu dorim dezbinare şi ură între naţionalităţi, ci mai degrabă pacea şi munca înfrăţită între români şi maghiari.

Aşa cum sute de ani, românii şi maghiarii au convieţuit pe acest pământ românesc.

Trăiască România Mare şi liberă.

Grupul de iniţiativă român din DJP Tîrgu-Mureş.

Rugăm difuzaţi tuturor sectoarelor de activitate”.

Pe deasupra, au început să difuzeze următorul „Proiect de Constituţie”, care întrecea chiar şi încercările lui Ceauşescu de îngrădire a drepturilor minorităţilor şi alarma populaţia Transilvaniei, sugerând că va avea loc o schimbare de populaţie. (...)

Propunem ca noua Constituţie a României să cuprindă următoarele:

1. Limba oficială pe întreg teritoriul României, în raporturile de orice natură între persoanele juridice, între acestea şi persoanele fizice, şi între persoanele fizice, cetăţeni români, va fi limba română. (...)

3. Eradicarea termenilor de „minoritate naţională” şi „minoritate conlocuitoare”, termenul ce urmează a fi folosit fiind acela de cetăţeni români de altă naţionalitate.

5. Limba de predare în şcolile de toate gradele, cât şi în facultăţi, va fi limba română. In regiunile în care locuiesc şi cetăţeni români de altă naţionalitate decât cea română, se va putea introduce şi preda, ca obiect distinct facultativ, limba şi literatura naţionalităţilor respective (...)

7. Cetăţenii români de altă naţionalitate pot solicita, pe baza liberei voinţe, iar în cazul îndeplinirii condiţiilor ce se vor stabili prin lege, pot obţine naţionalitatea română.

Considerăm conţinutul celor 7 puncte de mai sus perfect adaptabile şi aplicabile unui stat naţional unitar indivizibil, aşa cum sperăm că va fi România. În ipoteza contrară, recte a neacceptării în totalitate a ideilor enunţate şi, în care situaţie o mare parte a cetăţenilor români de naţionalitate română vor fi obligaţi de a lupta, la ei în ţară, pentru drepturi, considerăm oportun ca prin Constituţie sau lege specială să se prevadă:

A. dreptul oricărui cetăţean român de naţionalitate română şi care domiciliază într-o regiune în care există populaţie de altă naţionalitate, de a solicita stabilirea (mutarea) sa în orice altă localitate din ţară.

B. obligaţia statului prin organele administrative competente de:

a. a asigura loc de muncă corespunzător pe baza studiilor şi vechimii în muncă pentru fiecare persoană dintre cele prevăzute la pct. A.

b. a asigura spaţiul locativ identic cu cel deţinut, iar în cazul celor ce deţin proprietate, case sau apartamente, să li se asigure schimburi de proprietate.

Formulările de acest gen sugerează că situaţia românilor din Tîrgu-Mureş este atât de insuportabilă, încât sunt siliţi să plece din oraş, deci au nevoie de apărare.

Socot că aceste texte nu mai au nevoie de comentariu. Aş vrea totuşi să fac o remarcă: adevărata faţă a autorilor „Proiectului de constituţie” se trădează prin pasajul referitor la faptul că persoanele fizice (deci oamenii), în relaţiile de orice natură dintre ei, pot folosi numai limba română. „De orice natură” înseamnă aici că, oamenii de naţionalitate ne-română nu-şi pot folosi limba maternă în nici un fel de împrejurări, în nici un fel de relaţii. Astfel, mama care le-ar vorbi copiilor săi în limba maternă, deci nu în limba română, ar comite un act anticonstituţional, adică potrivnic legii. Asemenea măsuri n-a îndrăznit să preconizeze nici măcar dictatorul executat.

În această situaţie tensionată numai preocuparea şi protestul permanent ale popoarelor Europei şi ale semnatarilor documentului de la Helsinki, împreună cu sprijinul eficient al forţelor democratice româneşti pot înlătura un îngrozitor „Nagorno Karabah” european.

Nu trebuie să ne descurajăm; foarte mulţi români de bun simţ sunt alături de noi, ca de exemplu brăilenii, revoltaţi de instigaţia angajaţilor poştali care au expediat telegrama vatriştilor târgumureşeni, ne-au avertizat să cercetăm cine sunt cei ce vor să dăuneze forţelor puse în slujba înfăptuirii unei Românii noi, democratice. (Identitatea expeditorului telegramei din Tîrgu-Mureş a fost ţinută în secret prin neglijarea evidenţei obligatorii.). Cum am spus, acest articol nu a fost publicat de ziarele sus-amintite.

La 29 ianuarie 1990, cum am spus, am sesizat şi Procuratura locală din Tîrgu-Mureş; tot degeaba.

Conform promisiunii mele din 12 ianuarie, consiliul judeţean FSN a emis o hotărâre prin care insistă pentru tragerea la răspundere a persoanelor răspunzătoare în chestiunea omuciderilor din 21 decembrie, ca şi pentru acţionarea în justiţie şi îndepărtarea din posturi a miliţienilor şi securiştilor care maltrataseră luptători ai libertăţii. Fireşte, era un secret public că autorul hotărârii respective sunt eu. Mai mult chiar, propusesem ca şase străzi din oraşul nostru să poarte numele celor şase eroi căzuţi pentru libertate.

Executarea hotărârii este în curs din luna ianuarie 1990...

Fireşte, nimeni nu m-a atacat făţiş pe tema acestor propuneri. Cei în cauză au socotit că este mai potrivit să înceapă a propaga tot felul de minciuni despre mine. Campaniei de discreditare i s-a alăturat ziarul local „Cuvântul Liber”, în fapt „tribuna” Vetrei Româneşti.

Numele meu a devenit un meniu cotidian, în aşa măsură încât, János Makkai, redactorul şef al ziarului „Népújság”, menţiona undeva: „Nu-i Crăciun fără Corvin, nu-i Cuvânt (L.) fără Kincses” (parafrazând un cunoscut slogan publicitar).

Nu vreau să-mi plictisesc cititorii cu redarea acestor texte; voi aminti doar un singur caz. Unei profesoare de naţionalitate maghiară i-am trimis răspuns în limba maghiară, comunicându-i să-şi depună cererea, în decursul verii, la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Această scrisoare, în ţara secretului corespondenţei !, a ajuns la redacţia ziarului „Cuvântul Liber”, care m-a atacat într-un fulminant articol pentru faptul de a fi lezat limba oficială.

În răspunsul meu am explicat că este vorba despre folosirea legală şi îndreptăţită a limbii materne, deoarece scrisoarea îi este adresată unei persoane particulare, ori, până şi Constituţia ceauşistă garantează acest drept în articolul 22.

Am adăugat şi un post scriptum unde menţionam că onoarea de a figura zi de zi pe paginile ziarului a avut-o doar ilustrul Nicolae Ceauşescu, pe vremea când se numea atât de frumos: „Steaua Roşie”. Este, însă, incontestabil că textele referitoare la el difereau mult de cele consacrate mie. Deocamdată, pentru moment, şi, spre marele meu regret, doar pentru acest lucru, sunt foarte recunoscător redactorilor.

Pesemne umorul nu este o armă de lepădat: un timp, au continuat să otrăvească sufletele, fără să-mi mai pomenească numele. La 25 ianuarie a intrat în scenă la modul public „Frăţia Românească” de la Reghin, iar la întâi februarie, mămuca ei, „Vatra Românească” din Tîrgu-Mureş.

 

HU

RO

EN

Martie negru la targu mures
Martie negru la targu mures