Înscenare grosolană

 

Ne scrie avocatul preotului László Tőkés

Încep, ca în ultimul sfert de veac, orice articol, cu un citat din N. Ceauşescu. Să mă scuzaţi că demarez articolul scris despre scânteia Revoluţiei, preotul reformat de la Parohia Timişoara, László Tőkés, în acest mod, dar nu se poate altfel.

Deci, „în zilele de la 16 şi 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentinţe judecătoreşti legale (n.n. sublinierea ne aparţine), câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări şi incidente, trecând la atacarea unor instituţii de stat” etc.

Vreau să analizez, ca avocat al lui László Tőkés, legalitatea hotărârilor pronunţate de Judecătoria Timişoara şi de Tribunalul Judeţean Timiş, care, la 28 noiembrie 1989, prin decizia civilă nr. 1474, au respins recursul declarat de ilustrul preot şi de intervenţia în interesul dânsului (Parohia Reformată Timişoara).

În esenţă, despre ce era vorba?

(Scrisoarea propriu-zisă va fi publicată în numărul nostru de mâine.)

Ne scrie avocatul preotului László Tőkés.

 

Minciuna şi adevărul

 

Eparhia (episcopia) reformată din Oradea, reprezentată numai de episcopul László Papp, la 21 septembrie, l-a chemat în judecată pe preotul reformat László Tőkés, solicitând evacuarea lui din locuinţa de serviciu (parohială), ca efect al retragerii autorizaţiei sale de funcţionare la 28 august 1989, dată sub nr. 5430/E.F. de Departamentul Cultelor, la solicitarea „ilustrului” conducător al Bisericii Reformate.

Înainte de toate, este de subliniat că nici episcopul, nici Departamentul Cultelor, nu aveau competenţa de a desface contractul de muncă al unui preot! Culmea, chiar episcopul L. Papp şi Tibor Ottlik, preşedintele sinodului, sunt semnatari ai „Regulamentului disciplinar al Bisericii Reformate din Republica Socialistă România”, care prevede că, exclusiv, instanţele de judecată disciplinară din sânul Bisericii pot aplica asemenea sancţiuni.

Sunt trei grade de jurisdicţie, şi anume: Comisia disciplinară a Protopopiatului, compusă din 5 membri (3 preoţi şi 2 laici); Comisia disciplinară a Eparhiei, compusă din 7 membri (4 preoţi şi 3 laici) şi Comisia disciplinară a Sinodului, compusă din 9 membri (5 preoţi şi 4 laici).

Episcopul, gândindu-se că alegând calea legală nu va putea obţine destituirea preotului László Tőkés, nu a utilizat-o, ci a acţionat samavolnic, luând măsura desfacerii disciplinare a contrac­tului de muncă, cu sprijinul neprincipial al Departamentului Cultelor.

În paranteză fie spus, László Tőkés  a fost îndepărtat din funcţie la 28 august 1989, dar noul preot de Timişoara a fost numit de episcop şi de Departamentul Cultelor la 20 august 1989, când postul de preot nici nu era vacant.

La promovarea acţiunii de evacuare însă, nu s-a ţinut cont nici măcar de regulile de bază ale procedurii noastre civile care pretind ca reclamantul din orice proces să aibă „legitimare procesuală”, adică reclamantul valabil reprezentat (cu semnăturile autorizate) să fie titularul dreptului pretins.

Ori, episcopul singur nu poate reprezenta Eparhia reformată în faţa instanţelor de judecată, ci doar împreună cu primul curator (citez dispoziţiile art. 126/11, lit.a, din Statutul Bisericii Reformate din România): episcopul ca preşedinte ecleziastic în eparhie, împreună cu prim-curatorul, reprezintă eparhia în faţa Guvernului, a judecătoriilor etc).

Judecătoria Timişoara citează în cuprinsul sentinţei civile nr. 7190/20 din octombrie 1989 aceste prevederi, concluzionând că, din ele rezultă că... episcopul şi singur poate reprezenta Eparhia Reformată în faţa instanţelor de judecată (?!). în faţa Tribunalului judeţean Timiş s-a depus o adresă posterioară pronunţării hotărârii (14 noiembrie 1989), prin care numita  Edit Bányai, având funcţia de prim-curator supleant, se declară de acord cu evacuarea preotului László Tőkés.

Am subliniat, cu prilejul dezbaterii recursului că, faţă de cuprinsul art. 133 din Codul de procedură civilă, completarea semnăturii lipsă după pronunţarea sentinţei se sancţionează cu anularea acţiunii.

Totul degeaba. A fost respins şi acest motiv de recurs.

Titularul dreptului de proprietate este Parohia Reformată din Timişoara, cu personalitate juridică distinctă. Parohia proprietară nu numai că nu a cerut evacuarea lui László Tőkés din locuinţa parohială, dar a făcut cerere de intervenţie în interesul dânsului!

Am învederat instanţei de recurs că, în principiu, evacuarea ar fi putut fi solicitată de organul ierarhic superior al Parohiei, care este Protopopiatul Reformat Arad, şi nu de organul central, adică de Eparhia Reformată Oradea.

Bineînţeles, şi acest motiv de recurs a fost respins.

Am mai arătat că soţia gravidă a preotului nu a fost chemată în judecată, deci faţă de ea nu exista titlu executor de evacuare.

Totuşi, hotărârea de evacuare a fost pusă în executare şi faţă de ea, iar odată cu somaţia trimisă preotului nu s-a comunicat şi decizia civilă integrală, încălcându-se astfel şi prevederile art. 388 din c. proc. civ.

Iată cum şirul nelegalităţilor a fost calificat drept o sentinţă judecătorească legală!

Pe bună dreptate, punem întrebarea: cum a fost posibil că toţi cei 5 judecători care s-au pronunţat în cauză au considerat o acţiune nelegală sub multiple aspecte drept acţiune legală şi admisibilă? Explicaţia acestei poziţii contrare legii şi legalităţii constă în sistemul de organizare judecătorească şi conducerea acestei activităţi de către partid.

Printr-o inovaţie diabolică, cu referire la larga democraţie, s-a inventat alegerea judecătorilor de către consiliile populare. În acest mod, judecătorii de opinie puteau oricând fi lăsaţi fără pâine, la terminarea legislaturii nefiind realeşi.

Se impune deci, emiterea urgentă a unei noi legi de organizare judecătorească, care în locul principiului „eligibilităţii” judecătorilor, să reintroducă vechiul principiu al irevocabilităţii lor.

Judecătorul independent care nu poate fi schimbat din funcţie în baza principiului enunţat, va putea rezista mult mai uşor la influenţele locale sau de altă natură. Evident, se impune ridicarea prestigiului acestei funcţii atât de importante într-un stat al dreptului şi dreptăţii de construit pe aceste meleaguri.

Cred că se impune şi verificarea dosarului nr. 9001/1989 al Judecătoriei Oradea de către Procuratura Generală. In cazul în care se reţine vădita nelegalitate şi netemeinicia soluţiilor amintite, se impune promovarea recursului extraordinar pentru repararea acestei nedreptăţi, atât de caracteristică regimului apus.

Előd Kincses

Avocat, Tîrgu-Mureş

 

În articolul scris pentru ziarul „Népujság” din Tîrgu Mureş, am inserat şi următoarele, cu referire la cele petrecute în oraşul erou Timişoara:

„Mă umple de o mare bucurie faptul că, poate pentru prima dată în istorie, în deplină unitate şi comunitate de înţelegere, am luptat laolaltă maghiari, români, germani şi ceilalţi fii şi fiice ale popoarelor care locuiesc în ţara noastră.

Cred că, numai după rafalele ucigătoare se putea şti cine din ce popor provine, strigătul de moarte, „vai” sau „ jaj”, în mod cert, fiecare l-a şoptit în limba maternă.

Această unitate minunată trebuie să fie salvată şi pentru viitorul nostru - chezăşia acestuia fiind egalitatea reală şi deplină, folosirea limbii naţionale şi materne în şcoli, în universităţi, în administraţie, oriunde şi oricând. Aşa să fie!”

(In toate cele petrecute în răstimpul dintre dezbatere şi apariţia articolului, un rol de seamă i-a revenit clientului meu László Tőkés, ajuns de atunci episcop de Oradea, preşedinte de onoare al Uniunii Democratice a Maghiarilor din România şi personalitate de anvergură internaţională.)

HU

RO

EN

Martie negru la targu mures
Martie negru la targu mures