Am trimis trei memorii conducerii ţării, cu conţinut asemănător; am introdus în acest volum ultimul, rămas tot fără răspuns.

 

Stimate domnule preşedinte! Stimate domnule prim-ministru! Stimate domnule procuror general!

BUCUREŞTI

Subsemnatul, Dr. KINCSES ELŐD, domiciliat în Tîrgu-Mureş, str. Ghiocelului Nr.10, cu domiciliul ales la Szerdahelyi István (1125 Budapest, XII., Dániel út 52), în temeiul prevederilor art. 47. din Constituţie, vă înaintez următorul

M E M O R I U

Solicitând rezolvarea acestuia şi a cererilor mele precedente, rămase fără răspuns, în condiţiile vidului constituţional.

Reiau, deci, problemele care au făcut obiectul petiţiilor mele, înaintate spre rezolvare în lunile iunie 1990 şi 1991.

La un an şi şapte luni de zile după înaintarea primului memoriu, sunt cercetat în continuare, afirmative pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la genocid!

Sunt convins că, justizmordurile  de acest gen, săvârşite la Tîrgu-Mureş, se datorează faptului că  se admite, în continuare, ca vatriştii să lucreze în calitate de procuror, judecător, poliţist, deci membri acestei organizaţii, care se declară „culturală”, să cerceteze infracţiuni în care „Vatra Românească” a fost direct implicată! Din păcate, chiar şi în zilele acestea se judecă de către Tribunalul Judeţean Mureş, din Tîrgu-Mureş, procesul inculpatului Pál Cseresznyés, de către un complet de judecată prezidat de un membru fondator al V.R.! Condiţiile de desfăşurare a procesului atestă faptul că sunt încălcate până şi obligaţii asumate de ţara noastră, prin Carta de la Paris, din 21 noiembrie 1990, privitoare la dreptul fiecăruia la judecată corectă, imparţială. Evident, în raport de duşmăniile locale, artificial întreţinute de „Vatra Românească” şi ţinând cont de condiţiile concrete de desfăşurare a procesului, apare de neînţeles soluţia de respingere a cererii de strămutare a procesului, adoptată de Curtea Supremă de Justiţie!

Vă semnalez că, până în prezent, au fost condamnaţi zeci de maghiari şi ţigani nevinovaţi, care n-au făcut altceva, la 20 martie 1990, decât că  şi-au exercitat dreptul la legitimă apărare. În schimb, ucigaşii celor trei victime de naţionalitate maghiară: Antal Csipor, István Gémes şi Zoltán Kiss, deşi identificaţi, n-au fost trimişi în judecată. La fel, n-au fost traşi la răspundere penală cei care i-au luat definitiv lumina ochiului stâng al scriitorului András Sütő şi au agresat peste 150 de victime maghiare. Ca în multe alte locuri, nici la Tîrgu-Mureş nu au fost trimise în judecată persoanele vinovate de omorârea celor şase revoluţionari (Sándor Bodoni, Lajos Hegyi, Adrian Hidos, Ilie Muntean, Károly Pajka, Ernő Tamás), la 21 decembrie 1989!

Fără doar şi poate, este ilegal şi generator de stări tensionale faptul că infractorii care au organizat atacurile teroriste de la Tîrgu-Mureş, în zilele de 19-20 martie 1990, care au săvârşit, ca autori, o serie de crime cu acest prilej, şi cei care, în ciuda ordinului primit de la fostul ministru de interne, generalul Mihai Chiţac, nu au luat măsuri de împiedicarea repetării lor, să nu fie cercetaţi şi trimişi în judecată.

Poate vă mai amintiţi de încercările mele şi ale altor persoane cu responsabilităţi, din zilele de 19-20 martie 1990, care au vizat împiedicarea izbucnirii conflictelor etnice violente. V-am rugat chiar şi pe Dvs., domnule Preşedinte, ca să vă deplasaţi personal la Tîrgu-Mureş, dar mi-aţi spus că în asemenea stări tensionale, nu veniţi la Tîrgu-Mureş. Intervenţia Dvs. a fost solicitată de însuşi cardinalul greco-catolic Alexandru Todea, dar tot degeaba.

Drept „recompensă” pentru strădaniile mele, am fost izgonit din oraşul meu natal, Tîrgu-Mureş, şi am fost, absolut ilegal, împreună cu Smaranda Enache, radiaţi de pe lista de candidaţi în alegeri. Culmea, mânia vatriştilor nu slăbeşte de atunci, astfel că, în ajunul celui de-al doilea congres al UDMR, la 11 martie 1991, am fost citat din nou de organele de urmărire penală şi s-a comunicat oral faptul că sunt învinuit şi de săvârşirea infracţiunii de instigare la genocid...

Măsura surprinde şi datorită faptului că fostul prim-ministru, Petre Roman, a declarat la conferinţa sa de presă din 29 ianuarie 1991 de la Strasbourg, că nici una dintre persoanele atacate prin plângerea penală a generalului Ioan Srieciu, adică domnii András Sütő, Károly Király, László Tőkés şi subsemnatul, nu a fost şi nu va fi cercetată penal.

În plus, nici raportul Comisiei de cercetare a evenimentelor din Tîrgu-Mureş nu-mi reproşează absolut nimic! Atunci, oare, de ce sunt urmărit? S-ar putea ca tenacitatea de care am dat dovadă ca vicepreşedinte al FSN şi CPUN Mureş, spre a obţine trimiterea în judecată a persoanelor care se fac vinovate de omorârea celor şase revoluţionari târgumureșeni, la 21 decembrie 1989, precum şi luările mele ulterioare de poziţie, privitoare la stabilirea adevărului despre atacurile săvârşite asupra populaţiei paşnice locale în zilele de 19-20 martie 1990, să stea la originea acestor fărădelegi. De altfel, din comanda nr. 1008, anexată şi la prezenta, rezultă că „Vatra Românească”, deja din 15 martie, asigurase autobuzele necesare pentru transportarea aderenţilor, în vederea executării atacurilor din 19-20 martie 1990.

In încheiere, repet cererile formulate şi în petiţiile mele precedente, rugându-vă să binevoiţi a lua măsuri eficiente pentru ca subsemnatul şi ceilalţi târgumureşeni să nu fim cercetaţi şi judecaţi pe nedrept.

Ca avocat, ştiu foarte bine că, în timpul regimului Ceauşescu, de multe ori nu s-a răspuns la cererile şi sesizările cetăţenilor în termenul legal de 30 zile. Rămân cu nădejdea că aceste prevederi legale vor fi respectate, măcar acum, după adoptarea noii legi fundamentale.

Budapesta, 15 Decembrie 1991.

Cu stimă, Dr. Előd Kincses

 

Secretarul  General al Uniunii Mondiale a Maghiarilor

Ziarului „România Liberă” din Bucureşti

Domnule Redactor Şef! Nu am primit nici un răspuns în termenul legal. Vă rog să publicaţi acest memoriu.

Dr. Kincses Előd, Budapesta, 22.01.1992.

 

Din păcate, memoriul nu a fost publicat de „România Liberă”