Din seara de 15 martie până în 19 martie 1990

 

Firește, opinia publică românească, țăranii români din valea Gurghiului, nu știau nimic despre materialul propagandistic de peste hotare, care atacă „integritatea naţională” a românilor; nici noi nu cunoşteam aceste materiale.

Pentru ca acest material propagandistic să poată influenţa politica internă a României, trezind în români vechile îngrijorări („ungurii vor Ardealul”), materialul propagandistic de limba engleză din străinătate a trebuit să fie tradus în limba română şi publicat în România. Sarcina aceasta şi-a asumat-o „Vatra Românească”, împreună cu ziarul românesc târgumureşean „Cuvântul Liber”, care difuză papagaliceşte propaganda vatristă, precum şi Televiziunea română din Bucureşti.

Apogeul propagandei antimaghiare este marcat de publicarea unei volante de protest împotriva genocidului cultural antimaghiar, culeasă de pe zidul unei biserici reformate din Los Angeles, încă la l5 ianuarie 1988!

„Cuvântul Liber” a servit, în cadrul unui fulminant articol din 14 martie, această volantă, prezentând-o drept una recent tipărită (şi nu încă în epoca Ceauşescu).

Din articol rezultă că autorul cunoştea textul scris de mână, din 15 ianuarie 1988, referitor la biserica reformată din Los Angeles şi, deci, a minţit conştient atunci când a creat aparenţa că ar fi vorba despre un material recent, din 1990. Trebuie să se ştie că, în textul de tipar al volantei, nu se vorbeşte nici un cuvinţel despre Los Angeles şi despre biserica reformată de acolo: referirea aceasta a fost trecută pe foaie cu acelaşi scris de mână care a grafiat data de 1988. S-a făcut, deci, o bolovănoasă încercare de a transforma 1988 în 1990.

Deoarece tentativa n-a reuşit, data a fost pur şi simplu omisă de pe fotocopie, copiindu-se numai porţiunea superioară. Astfel, cititorul şi spectatorul de televiziune român habar n-avea că este victima unui fals grosolan.

Articolului i s-a dat citire la Televiziunea română a doua zi, deci la 15 martie (!), în plin program. Noi am aflat de toate astea în apartamentul profesorului Dr. István Bocskai şi, la îndemnul celor de faţă, am sunat imediat la telefon pe redactorul emisiunii din Bucureşti, istoricul Victor Ionescu.

L-am întrebat ce crede, cui i-ar veni bine un eventual incident, o ciocnire sângeroasă între români şi maghiari. A fost de acord cu mine în sensul că, aşa ceva ar dăuna atât românilor, cât şi maghiarilor. Am accentuat că avem dovezi scrise în sensul că volanta datează din 1988 şi protestează împotriva genocidului cultural comis de Ceauşescu. I-am spus că vom prezenta şi dovada încercării de a se falsifica data iniţială. (Documentul irefutabil mi-a fost înmânat de un democrat român).

Victor Ionescu mi-a promis că a doua zi, la aceeaşi oră, ne rezervă 3 minute pentru dezminţirea acuzei. În numele prezidiului UDMR al judeţului Mureş, dezminţirea a fost semnată de către András Sütő şi eu însumi am dat citire textului, acompaniat de Attila Jakabffy, cu care ne-am deplasat la Bucureşti. Şoferul maşinii mele de serviciu (vatrist moştenit de la PCR) a refuzat să ne transporte la Bucureşti, dar, din fericire, am găsit bilete de avion, sosind în studio cu 10 minute înainte de începerea emisiunii respective. La aeroport m-am întâlnit cu Károly Király, care se întorcea de la Bucureşti şi care, în continuare, urma să aibă destule probleme, deoarece era tocmai ziua „bătăliei” de la Farmacia din cartierul Tudor.

L-am rugat imediat pe redactorul din seara aceea al buletinului de ştiri, G. Marinescu, să citească el textul, dar a refuzat net, deşi conform eticii presei, dezminţirea trebuie citită de cel ce a citit şi textul dezminţit. În felul acesta, dezminţirea noastră nu a fost susţinută de prestigiul televiziunii. Până la urmă, am citit textul eu însumi. Totul a părut o simplă acţiune particulară din Tîrgu-Mureş, iar efectul psihologic a rămas minimal.

În legătură cu evenimentele „spontane”, Smaranda Enache mi-a spus că aflase în 11-12 martie la Bucureşti că la Satu Mare se pregăteşte o manifestaţie antimaghiară pentru 15 martie. Dânsa şi Gelu Netea, atunci director al ziarului „Viitorul”, organ al Partidului Naţional Liberal, au vrut să informeze opinia publică românească, spre a evita eventualele ciocniri interetnice. Doreau  ca propaganda oficială să enunţe că, în ziua izbucnirii revoluţiei maghiare de la 1848, la Budapesta n-a avut loc nici un fel de manifestare antiromânească, ba mai mult, mulţimea revoluţionară 1-a eliberat din închisoare, odată cu Mihâly Tâncsics, şi pe românul paşoptist Eftimie Murgu.

Au rugat-o pe dr. profesor Zoe Petre, decan al Facultăţii de Istorie de la Universitatea din Bucureşti, să vorbească cu Răzvan Theodorescu, (președintele Televiziunii Române „Libere”) cerân­du-i acestuia să publice înainte de 15 martie materialele corespunzătoare spre a informa corect opinia publică românească. Doamna Petre a acceptat să intervină, însă demersul ei nu a avut succes.

I s-a adresat şi lui Vlad Rădescu, actor la Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş şi membru în CPUN Mureş, rugămintea ca, în calitate de protagonist al filmului despre Avram Iancu, să publice în „Cuvântul Liber” din Tîrgu-Mureş un articol corespunzător despre 15 martie. S-a încercat să se obţină intervenţia scriitorului Cornel Moraru, redactor şef al revistei „Vatra”, pe lângă Lazăr Lădariu, redactor şef al ziarului „Cuvântul Liber”, în scopul de a-1 determina să publice articolul lui Vlad Rădescu, în cazul în care acesta avea să-l scrie.

Ambele încercări au rămas fără rezultat. Pe deasupra, Televiziunea Română s-a decis să dea citire articolui deosebit de nefiricit,  apărut în „Cuvântul Liber”, împotriva căruia am protestat în următorii termeni: